Vânătorii de trufe din România. În căutarea ciupercii subterane de 3.000 de euro

Unele trufe se vând și cu 100.000 de euro bucata. De regulă, un soi superior costă 3.000 de euro kilogramul. Trufele de calitate inferioară pot fi cumpărate „doar” cu 150 de euro pentru kilogram. Considerate drept delicatesa supremă în Occident, consumul și culesul trufelor la noi în țară sunt abia la început. „Primii culegători de trufe au apărut în urmă cu 15 ani, iar de atunci deja s-a format o mică industrie. În prezent sunt aproximativ 1.000 de persoane care se ocupă de asta, în toată țara. Dar nu există o tradiție în acest sens. În secolul XIX, în județul Harghita, în jurul Ciucului, a fost o încercare de a se căuta trufe, dar slăbuță. După ce a venit perioada socialistă – comunistă nu s-a mai pus problema. Produsele de lux nu au mai fost agreate. Or, trufa, în mod categoric, este un produs de lux”, spune Fekete Oszkar, director al firmei Truffoir SRL. Fekete Oszkar se numără printre primii căutători de trufe din România și printre cei care oferă consultanță celor ce vor să se apuce de această treabă. Care nu pare foarte dificilă, dar necesită mult timp. „Trebuie să ai un câine special dresat pentru depistarea trufelor și să poți recunoaște habitatul în care trufa crește. Trufele trebuie căutate în păduri de foioase, în special stejar. Solul trebuie să fie unul calcaros. Dacă avem aceste condiții și un câine bun trebuie cutreierată pădurea de sus în jos, trebuie și puțin noroc și o să găsești și trufele”, explică Fekete Oszkar.

Câine contra porc în vânătoare de trufe

Câinele din rasa Lagoto Romagnolo este prezentat, deseori, drept unicul capabil să depisteze cu succes trufa matură, care valorează atât de mult. Tocmai de aceea un astfel de câine poate fi vândut și cu 10.000 de euro sau mai mult. Fekete Oszkar spune, însă, că sunt și exagerări la mijloc. „Și aici este un fel de marketing. Rasa Lagoto Romagnolo are câini foarte buni la căutarea de trufe, dar mai sunt și alte rase care sunt la fel de bune precum Labradorul, Bracul german sau altele”. Oricum, câinele este esențial în depistarea trufelor fără să fii nevoit să sapi o pădure întreagă după ele. Prețul variază în funcție de vârstă, experiență și nu este stabilit decât după ce a fost testat de potențialul proprietar pe teren. Fiind vorba de mii de euro, câinele poate fi achiziționat în rate care sunt plătite fie în bani, fie în trufe.
De ce se folosesc însă câinii și nu porcii, așa cum s-a pomenit din moși – strămoși?

Fekete Oszkar consideră că utilizarea porcilor este oarecum dificilă. „Căutarea cu ajutorul porcilor ține mai mult de folclor. În Franța erau folosiți acum o sută de ani, însă azi nu mai vezi acest lucru decât la expoziții și demonstrații. Imaginați-vă cum ar fi să te plimbi prin pădure cu un porc de 100 de kilograme… Decât să pui porcul în portbagaj și să mergi cu el la pădure, mai bine iei un câine care poate să stea și pe banchetă”.

România are trufe mediocre

Deși trufele cresc și în pădurile românești, condițiile întâlnite la noi nu favorizează dezvoltarea soiurilor superioare. „Când vorbim despre trufe este foarte important să menționăm că sunt diferite specii. În România, în proporție de 90% întâlnim trufa de vară. Aceasta este o trufă de calitate inferioară spre mediocră, o trufă ieftină, adică undeva între 20 și 150 de euro kilogramul. Spre comparație, trufele găsite în nordul Italiei – trufele albe – costă cam 2.000 – 3.000 de euro kilogramul. Acestea sunt trufele despre care mai citim uneori că au costat și 100.000 de euro bucata, însă trebuie menționat că este vorba de licitații în scopuri caritabile și nu este prețul real al pieței. Iar în Franța este o altă specie de trufă, trufa neagră, care are de asemenea o valoare mare, în jur de 700 – 800 de euro kilogramul. Comparativ cu aceste specii din Occident, ale noastre formează o specie ieftină, de calitate inferioară”, spune Fekete Oszkar. Cât privește consumul de trufe în România, momentan nu putem vorbi decât de „degustări”. „Problema majoră este că nu există o cultură a consumului în România, oamenii nu comandă trufe în restaurante, astfel încât nici restaurantele nu au trufe în meniu. Dar de un an, în special în București, au apărut și restaurante care servesc trufe. Însă suntem abia la primii pași în acest domeniu. Majoritatea trufelor pleacă la export”.

Hobby cu iz de afacere

Culesul de trufe pare simplu și profitabil, însă o afacere în domeniu necesită timp. „Se spune că te îmbogățești peste noapte căutând trufe, dar nu este chiar așa. Este o muncă pe care trebuie să o faci timp îndelungat. Să ieși pe teren, să găsești locurile unde cresc aceste trufe, să găsești o cantitate suficient de mare de trufe, pentru că o simplă bucată de trufă nu are valoare comercială. Ca să ajungi aici îți trebuie trei, patru ani. Abia atunci poți să obții un venit din care să trăiești și să susții o afacere. Dar în niciun caz nu este o activitate din care te îmbogățești peste noapte. Mai degrabă este o pasiune. Toate afacerile încep de la o pasiune, în primul rând. Dacă nu există pasiune, nu poți să ai succes”, spune Fekete Oszkar. Există, desigur, și varianta de a cultiva trufele. Însă aici investiția în timp și investiția financiară sunt mult mai mari. „Se pot cultiva. Pentru cultură, însă, trebuie să plantezi o pădure care să îndeplinească condițiile de creștere a trufelor. Ele nu pot fi sădite, pur și simplu. Mai întâi plantezi pădurea și după 10 – 15 ani poți culege recolta”, mai spune Fekete Oszkar.